Asta-i cea mai importanta parte. Pentru ca nu doar ne amintim cum si cu ce ne jucam. Vom vorbi si despre cum jocurile noastre ne-au ajutat sa ne formam ca oameni. Iar mare parte din jocurile noastre au disparut, sint pe cale de disparitie ori mai exista doar pe la tara.
Baba oarba, De-a v-ati ascunselea, Ratele si vanatorii, Flori Fete sau Baieti, Elasticul, Sotronul, Coarda, Prinselea, Lapte- Acru, chiar fotbalul in fata blocului, duelatul cu sabii de lemn, schimburile de soldatei ori papusi. Toate au fost jocuri de “contact”. Copiii cresteau printre copii.
Baba oarba, De-a v-ati ascunselea, Ratele si vanatorii, Flori Fete sau Baieti, Elasticul, Sotronul, Coarda, Prinselea, Lapte- Acru, chiar fotbalul in fata blocului, duelatul cu sabii de lemn, schimburile de soldatei ori papusi. Toate au fost jocuri de “contact”. Copiii cresteau printre copii.
Copiii stiau de mici sa faca echipa, sa colaboreze, sa se ajute unul pe celalalt, sa “lupte” impotriva partii adverse. Prieteniile se leaga altfel pe tenerul de joaca, acolo se nasc “fratiile” celor mici, acolo furi prima sarutare de la fetita din blocul vecin.
Cu prietenii de la bloc ori de pe strada ta ti-ai impartit bucata de prajitura ori de paine calda, ati baut impreuna din aceeasi sticla de suc, ati furat elasticul de la chilotii parintilor sa va faceti prastiute, v-ati bucurat impreuna cand tu ai primit o minge “de 18″, ati fost extaziati cand el a primit o minge “de 35″, ati facut temenele si nu v-a venit sa credeti cand un copil de pe alta strada a primit o minge de piele. Ati facut oameni de zapada, v-ati luptat cu bulgari de nea, v-au curs mucii pe acelasi sandvici, ati ras si ati plans impreuna, v-ati julit genunchii si v-ati spart capetele.
V-ati despartit plini de regrete dar imbujorati cand mama va chema la masa ori sa va faceti temele, si abia asteptati sa va reintalniti. Atunci cand se lua curentul, seara, ca se facea economie, nu va deranja deloc. Pentru ca ati putut sa mai iesiti doua ore la joaca, sa va mai vedeti un pic prietenii.
Azi? Poate nu stiu unde sa ma uit, spre ce sa privesc, dar nu am mai vazut fetite saltand la “Elastic”, nu am mai vazut Sotronul desenat cu creta pe asfalt si copii aruncand cu o piatra in careurile inscriptionate cu cifre, nu i-am mai vazut pe prichindei fugarindu-se cu o minge dezumflata, facand porti de fotbal din bolovani ori folosind “batatoarele” pentru covoare pentru echilibristica. Unde sint copiii? La televizor? La calculator?
Si noi citeam. Citeam de rupeam. Legende, povesti, aventuri, capa si spada, muschetari, infruntari, balauri si printese. Noi am construit taramurile de povesti cu mintile noastre fragede. Nu le-am primit pe tava de la realizatorii de filme.
Cu prietenii de la bloc ori de pe strada ta ti-ai impartit bucata de prajitura ori de paine calda, ati baut impreuna din aceeasi sticla de suc, ati furat elasticul de la chilotii parintilor sa va faceti prastiute, v-ati bucurat impreuna cand tu ai primit o minge “de 18″, ati fost extaziati cand el a primit o minge “de 35″, ati facut temenele si nu v-a venit sa credeti cand un copil de pe alta strada a primit o minge de piele. Ati facut oameni de zapada, v-ati luptat cu bulgari de nea, v-au curs mucii pe acelasi sandvici, ati ras si ati plans impreuna, v-ati julit genunchii si v-ati spart capetele.
V-ati despartit plini de regrete dar imbujorati cand mama va chema la masa ori sa va faceti temele, si abia asteptati sa va reintalniti. Atunci cand se lua curentul, seara, ca se facea economie, nu va deranja deloc. Pentru ca ati putut sa mai iesiti doua ore la joaca, sa va mai vedeti un pic prietenii.
Azi? Poate nu stiu unde sa ma uit, spre ce sa privesc, dar nu am mai vazut fetite saltand la “Elastic”, nu am mai vazut Sotronul desenat cu creta pe asfalt si copii aruncand cu o piatra in careurile inscriptionate cu cifre, nu i-am mai vazut pe prichindei fugarindu-se cu o minge dezumflata, facand porti de fotbal din bolovani ori folosind “batatoarele” pentru covoare pentru echilibristica. Unde sint copiii? La televizor? La calculator?
Si noi citeam. Citeam de rupeam. Legende, povesti, aventuri, capa si spada, muschetari, infruntari, balauri si printese. Noi am construit taramurile de povesti cu mintile noastre fragede. Nu le-am primit pe tava de la realizatorii de filme.
Nu sint blocata in trecut, dar cumva mi-e teama de prezent. Desi ii recunosc avantajele, pe astea nu le enumar pentru ca le stiti toti. Sper insa ca atunci cand va veni vremea voi avea intelepciunea necesara sa impletesc lucrurile bune de atunci cu cele bune de acum.
Copilaria n-o poti uita...nu te mai intalnesti cu ea...Asta e cantecul pe care l-am auzit la sfarsitul clasei a IV-a. Doamne cat am plans.
RăspundețiȘtergere